Niciodată nu am înțeles şi nici nu vreau să înțeleg persoanele care se complexează de felul cum arată.Cînd aud că:eu îs pre grasă sau eu îs pre slabă,la mine ochii îs pre mărunței sau nasul îi încorjoiet,buzele îs subțirele,da în sutien nu am şi să pun ori pre am şî îni atîrnă pîna la buric,eu îs pre mititică ori îs pre înaltă,am o talpă lată şi lungă,bla bla bla.Ap iaca eu cînd aud tăt asta ma atăc şî mă inervez.Ei bun,sînt oameni care graiesc,stau pe gruz,se complexează,dar tac şi trăiesc mai departe,că aşa-i viața şi nu-s posibilități.DAR sînt şi oameni care reacționează,adică î-şi injectează diferite substanțe pe corp şi pe față cum ar fi acidul hialuronic,î-şi scot coaste,î-şi pun implant mamar î-şi scurtează nasul şi multe altele.Asta in genere îi prea de tot,cît de bolnav psihic poți fi ca să faci aşa ceva?Nu,chiar nu înțeleg şi nici nu-mi imaginez cît de tare poți să te urăşti pe tine ca să-ți bați joc în aşa hal de corpul tau,de fața ta,de sufletul tău...
Fetelor nu faceți aşa ceva pentru că arătați oribil şi tare grețos,înainte de a te da pe mîina cuțitului(aşa zice bunica mea)mai întii închide-ți ochii şi închipuiți-vă cum o să aratați la bătrînețe şi cum o să raspunde-ți nepoților la întrebarea:
-"Mamucă da de Paşti cîte farfurii de raşituri faşim din buzele netale"?
Un sfat de la mămica mea pe care eu tare îl prețuiesc:
IUBEŞTE-TE AŞA CUM EŞTI ŞI VEI OBSERVA CUM ŞI CEILALȚI TE IUBESC CU MULT MAI MULT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu