-"Vă doresc o vacanță frumoasă şi ne vedem peste o săptămînă."
Noi ne cățăram pe biciclete,aveam ambele cîte o disnuşcă,aşa se numeau bicicletele noastre,păpuşele şi cordelele le puneam pe ruli şi pe bagajnic şi începeam să pedalim pînă în satul vecin,că acolo ne aşteptau părinții şi buneii mamelor noastre,mergeam cu aşa o viteză,că toți cîinii din amîndouă sate ne petreceau pînă la poarta bunicilor.Pline de colb,cu sufletul pînă în pămînt şi cu inima ca un purice intram în ogradă şi strigam sus şi tare:
-Huuuuu,mamucă scoate-ne te rog o caldare de apă!
-Fa,de cîte ori vam spus să nu zadarîț tăț cîinii şi să mergeți înşetu,spunea bunica de fiecare dată fără folos.
Intram în casă,îi sărem în gît lui bunelu,mîncam şi fuga în comnătă(noi aşa ziceam la cea mai mică şi comodă camera din casă,apropo:camera mamelor noastre cînd erau fete mari)şi acolo urma calvarul bunicii,noi deşartam toate sacoşele cu păpuşele,hăinuțe,mobilă,coropşele,împărțeam camera în două şi ne făceam castele pentru personajele noastre din plastic.
În camera de alături bunelu făcea focu şi se uita la "Pole ciudes",dar bunica încleia colțunaşi în sarai.Cînd ne plictiseam de cucle,alergam cu picioruțele goale în casa mare unde stăteau cutii cu mere ce miroseau a busuioc şi erau dulci ca mierea de albini.Umpleam poalele măicii cu cele mai frumoase mere şi fuga în casă lîngă sobă la ronțăit şi la dat o mie una întrebări lui bunelu:
-da şi o zis aşeala la televizor?da şi înseamnă asta?da aşeea o cîştigat ori nu?da de şi ...
Bunelul nostru a fost un bărbat foarte cuminte şi foarte răbdădor,aşa că de fiecare dată ne răspundea la toate întrebările foarte calm şi cu zîmbetul pe buze.Mai rar aşa oameni.
Seara adormeam sătule,curate,obosite şi mulțumite.
Mai alaltăieri vorbeam cu vară-mea şi ziceam că am da totul dacă am putea da timpul înnapoi.
Amintiri calde în brațele lui bunelul.
Amintiri frumoase lîngă bunica.
Amintiti dulci ca merele tîrzii de toamnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu