Borş din pui tinerel

Iaca stau şi mă gîndesc cîteodată şi aş mînca eu azi.Macaroane?nu vreu am mîncat ieri,cartofi prăjiți cu pepeni murați?nu vreu.ouă prajite ori şerte? Offf,Doamne!Şi iaca stînd aşa şi gîndindu-mă şi aş mînca şi ascultînd cum îni chiuruie mațîle ni-am adus aminte de borşu mamucăi mele,şi nu-i un borş oarecare da îi borş făcut din tot natural crescut şi munşit de mămuca.Dați mai bine să vă povestesc de la început.Săptămîna trecută i-am sunat bunicăi să-i spun că vin acasă,ea ştiind că iubesc borşu făcut de ea din pui tinerel,so dus în poiată şi o prins un pui,acolo se auzea numai cot-co-dac şi cot-co-dac,dar la un moment dat so auzit -Trosc...
   O mai lasat pasărea să se mai zbată prin ogradă şi o pus apă la clocotit după care o uparito, o penito,o despicato ,o spalato,o bucățîto şi o pus carnea la şert.Între timp o pregătit legumele şi cînd carnea aproape e gata o adăugat legumele şi condimentele.Spre sfîrşit vine rîndu şi la borşu acru făcut din huşte,nu de aşeala cumparat în pachețel de 200g cu care faşi două căldari de borş.Înainte cu 5 minute de a lua borşul de pe foc,o mai adăugat şi o mîina de tocmajei la fel pregătiți şi uscați din timp de mămuca.Peste jumătate de oră o intrat şi nepoțica multaşteptată iar pe masă o aştepta puiu tinerel şi o farfurie de borş,dar şi mămuca cu mîinele în şolduri şi lacrimi in ochi de bucurie că o venit studențîca de la capitală.Şi ca la sfîrşit vreau sa vă spun ceea la ce vroiam să ajung de la început că nimeni nu găteşte ca bunica mea,adică ca bunica fiecăruia dintre noi,adevărat? Hai la borş şi poftă bună!