Eu şăd pe lejancă,mămunica şădi pe pat,mîncăm nuci şi punem țara la cale.Pe perete şădi Filat,pe sobă Usatîi,pe masă Voronin,da' pe băncile cu lapte Roşca.
-Mămucî da şi ai împodoghit tăt sărăieşu cu calendare şi gazete? eu m-an' saturat să mă închedic de dînşii în oraş.
-Hai lasă fa că nie î-ni prind ghine,calindariu îi bun că scrie maşcat pe dînsu da iaca cu gazetili mai aprind focu,mai pun nişte sîmburi de bostan la uscat,mai acopăr bănşile cu lapte,lasă-i nu-i lua tu în samă.
-Mămucă eu am un sac de caiete care nu-ni trebu,da gazetili estea dăle tăti odată pe foc,cînd vin ap s nu li văd că iaca cînd mă uit la dînşii ni se opreşti niezu di nucă în nijlocu gîtului.
-Ooffff fa, tăt eşti tattu...nebună.hai afară s țî dau şeva.
Ieşim afară,mă uit într-o caldare este aşezat atent un buchet mare de flori din grădina bunicuței.
-Iaca,trecusă-i ziua lu mamicta,buchetu ista e pentru tine,dacă e îi departe...
Plînge.
Î-şi vede fetele de două ori pe an.
Mă uit la buchetul colorat şi rămîn uimită.
Cu lacrimi în ochi,radiez de fericire.
Mă uit la dînsele şi văd crizanteme, flori de singurătate şi de dor.
Dor de fiică.
Dor de mamă.
P.S: poftiți şi o poză cu buchetul care l-am luat la Chişinău şi a stat în vază cam 10 zile,dar şi o bucată din baticul bunicuței mele :)
